 |
|
 |
|
NeoN Administrator


Data inscrierii: 29/Aug/2007 Mesaje: 30
|
|
 |
|
 |
|
Trimis: 29/08/2007 23:27 Titlul subiectului: Counter-strike !!! |
|
|
Counter Strike…singurul joc despre care nu stiu ce sa spun si de unde sa incep… Ei bine, inca de pe vremea Half-Life-ului pe care il jucam cu dezinvoltura in reteaua (pe vremea aia pe BNC) de bloc iubeam stilul FPS. Counter Strike insa a devenit mai mult decat un FPS, treptat treptat ajungand un stil de viata, pornind de la clasicul “Go, Go, Go !” sau “ Fire in the hole”. Peste tot pe unde mergi, in orice sala de jocuri, chir si acum, aflii ca jocul celor de la Sierra nu are moarte… si nu-i de mirare ca este este cel mai jucat FPS din lume.
Gameplay
Pentru cine nu stie (exista asa ceva?) jocul imparte jucatorii in doua tabere, teroristi si counter-terroristi (adica un fel de antitero autohton). Pana aici jocul pare un fel de hotii si vardistii, dar cei de la Sierra au pus mult mai mult in acest joc, si vom vedea pe parcurs ce anume.
La alegere, in jocul celor de la Sierra, aveti ca pretext situatii de indeplinire/impiedicare a unui atentat cu bomba, luare/salvare de ostatici sau asasinarea/protejarea unei vedete (VIP aka Very Important Person).
Nici una din ideile de mai sus nu este foarte originala, insa felul in care Sierra le-a servit pe tava gamerilor a avut un impact ucigator pentru concurenta. Jocul, stufos in harti, ofera o libertate a tacticilor de lupta nelimitata. Jocul este jucat in runde scurte, iar cand esti omorat, stai pe bara, uitandu-te la echipa ta cum perde/castiga lupta pe care tu nu ai reusit sa o duci la bun sfarsit. Pentru jucatorul care a gustat din glontul unui AK47, tensiunea este imensa in intervalul de timp ramas pana la urmatorul spawn, chestie care atrage jucatorul si mai mult in joc, crescandu-i tensiunea dupa fiecare runda. Echipa care castiga runda, obtine o suma de bani cu care in viitoarea etapa poate sa faca mai mare dezastru prin cumpararea unoi arme mai puternice. Din pacate din experiante proprie, aici intervine ruperea echilibrului dintre echipe. Daca o echipa reuseste sa castige întâia runda cu siguranta are sanse mult mai mari sa o castige si pe a doua. De foarte numeroase ori mi s-a intamplat sa ma chinui cu Glock-ul cand adversarii aveau Snipere si AK-uri... cam cum era treaba aia cu morile de vant...
Fiecare arma are caracteristici proprii, avantaje dezavantaje, pe care daca stii sa le speculezi si reusesti sa o manuiesti cat mai bine, ai toate sansele sa aduci echipa ta in avantaj. Spre exemplu gloantele unei arme cu calibru mare, pot sa te atinga chiar daca stai in spatele unui peret. De asemenea, armele au diverse moduri de tragere, si cu cat rafalele sunt mai scurte cu atat tinta poate fi atinsa mai usor. Eficienta armelor este redata foarte bine, asadar un shotgun face mare „mizerie” intr-o lupta in care inamicul este extrem aproape, insa daca acesta este la o distanta considerabila, trebuie sa incercati un sniper sau indiferent ce altceva dupa plac. Placerea mare apare cand auzim de undeva din fundal parca din ceruri: „Headshot”, cand stim ca inamicul respira prin gaura bine executata din mijlocului capului.
Grafica
Engine-ul grafic al Counter Strike-ului este utilizat la potentialul maxim, hartile fiind atragatoare la prima vedere, cu mici exceptii si bug-uri pe care le putem omite in toiul bataliei.
Mie spre exemplu mi-au placut dintotdeauna texturile din joc, inclusive peretii, pamantul, cutiile… Nu foarte finisate ce-i drept, insa asta nu reprezinta nici un fel de problema pentru jucator. E drept ca sunt unele bug-uri in joc cauzate de grafica pe care jucatorii le pot specula, insa gameplay-ul acopera toate aceste reminescente. Fara indoiala, grafica este potrivita perfect stilului de joc, simplu, si brut. In schimb, finisajele apar tocmai la arme, exact unde Sierra a vrut sa tinteasca… armele fiind partea cea mai importanta dintr-un astfel de joc. Pentru Counter Strike nu s-a dorit dupa parerea mea a fi un joc cu o grafica extraordinara inca de la inceput, in schimb din nou istoria demonstreaza ca nu grafica face un joc (vezi si articolul StarCraft). De obicei cele mai bune jocuri nu s-au bucurat de o grafica uluitoare, in schimb au un gameplay demential.
Grafica este mentinuta la un indice acceptabil, fiind suficient de buna cat sa poti vedea si nimeri împlinit teasta inamicului. Sierra si-a dorit sa aduca Counter Strike la rangul de joc adoptat de toata lumea, accesibil sistemelor PC de toate “varstele”… si nu e mare uimirea ca vedem si acum prin sali fete, pustani, persoane de toate varstele, alergand dupa inamici prin lumea virtuala.
Sunet
Singurul formă la adresa caruia putem spune ceva negativ este sunetul. Intradevar, apreciem sunetele realistice ale armelor, dar producatorii nu au fost foarte atenti la detaliile subtile din joc. Spre exemplu… tineti minte ca unele nivele au tunete si fulgere in ele? Cand se aude tunetul ai senzatia ca ai deschis o usa invechita, un sunet tuguiat, dubios, timp in care ma asteptam sa duduie boxele de bass de la tunetul respectiv, dar nu a fost sa fie. In Counter Strike foarte important este felul cum te misti si felul cum te aude inamicul. Ei bine, nici aici nu au fost foarte inspirati producatorii, sunetele nevariind in functie de suprafata pe care calci. Finisaje se mai puteau face la sunet, cu siguranta, pornind de la zgomotele grenadei, care ar necesită sa fie mult mai puternice, pana la sunetele articole de apropierea unui inamic, care parca sunt niste tropiaituri de trepadusi.
Asemenea Starcraft-ului, Half-Life Counter Strike este știut pentru faptul ca a pus bazele genului ce urma sa devina in patru ani genul cel mai apreciat. Faima Counter Strike-ului este cu atat mai mare cu cat acesta reuseste sa fure si in ziua de azi inimile jucatorilor de FPS-uri, este si va fi un adevarat fenomen, o legenda. |
|